Este uimitor cat de bine si-a conservat PSD vechile naravuri. Patru ani de opozitie, perioada, in mod normal, plina de reconsiderari si invataminte, nu i-au servit la nimic. Succesiunea liderilor, de la Oliviu Gherman la Ion Iliescu si, apoi, Adrian Nastase, nu i-a adus mari prefaceri. Desteptarea politica a electoratului si avertismentele acestuia nu i-au afectat deloc siguranta. Nici macar desele inspectii occidentale si imprumutul unor modele politice europene n-au reusit sa-i cizeleze apucaturile. PSD nu numai ca si-a pastrat vechile deprinderi, ci, pe parcursul ultimilor doi ani, a izbutit sa le perfectioneze, sa le rafineze si sa ni le prezinte drept virtuti. Cine aude ca ministrul de Interne s-a incruntat la spagarii din partid sau ca premierul i-a avertizat pe corupti si oportunisti sa nu se mai ascunda sub umbrela PSD ar putea crede ca guvernantii s-au schimbat si curatirea putregaiului este o operatiune iminenta. Nimic mai fals. In ceea ce priveste coruptia - problema insuportabila pentru 85 la suta dintre cetateni, conform recentului sondaj al IMAS - lucrurile stau la fel, partidul de guvernamant schimbandu-si numai retorica. In urma cu 6-7 ani, cand PDSR se afla la putere si era perceput ca un partid de corupti, liderii sai respingeau cu vehementa orice acuzatii. Fraze ca aceea rostita saptamana aceasta, la adunarea pesedista din Sibiu, de catre Ioan Rus ("Vad printre dumneavoastra oameni care nu sunt straini de practica spagii la licitatie") erau atunci de neconceput, fiindca, in tactica pedeserista mai primitiva, recunoasterea echivala cu o condamnare. Cum insa instapanirea fenomenului la nivelul institutiilor statale si politice este, acum, de domeniul evidentei (populatia, pe baza experientei, identifica institutiile cele mai corupte, iar rapoartele internationale sunt si ele necrutatoare), retorica negarii ar fi absurda si paguboasa. Prin urmare, Puterea a inlocuit-o cu una combativa, punctata cu accente de sinceritate. In noua tactica pesedista, recunoasterea ar urma sa aduca, desigur, absolvirea. Modul de abordare a problemei a ramas acelasi: coruptia este, in continuare, tolerata, lasata sa prolifereze chiar in interiorul PSD. Cartografierea mafiilor din partid se face cu repeziciune: Bihor, Maramures, Suceava, Vrancea, Constanta, Gorj... Pana la sfarsitul mandatului, harta ar putea fi completa. Liderii de la Bucuresti arata cu degetul, ca sa se creada ca ei sunt puri. Un alt obicei al PSD/PDSR este acela al etalarii puterii. In 1996, parada limuzinelor, a girofarurilor si vilelor de protocol l-a condus spre pierderea alegerilor. Aceeasi nefericita combinatie de opulenta si aroganta il caracterizeaza si astazi, cu singura observatie ca imaginea de partid imbuibat este desavarsita de spectaculoase gesturi individuale. Coloana de automobile scumpe pe strada proaspat spalata cu detergent este semnul clar ca o delegatie de partid si de stat a descins in oras. Dar acest semn de grandoare paleste in comparatie cu chiolhanul dat de primarul Dumitru Sechelariu intregului oras Bacau. Primarul, ca un feudal, trece prin multimea vesela, indopata cu bere si carnati din marinimia stapanului, primeste urarile de bine, jocurile saltimbancilor si baladele omagiale in care este comparat cu Stefan cel Mare, picurate dulce in urechi de barzii locali. Ministrul Vasile Dancu, maestrul propagandei, ar trebui sa se recunoasca invins. Oricat ar lucra, de-acum incolo, la imaginea PSD si a guvernului, oricate diversiuni ar crea, nu va reusi sa stearga din memoria spectatorilor acest film. PSD incepe sa se identifice din ce in ce mai mult cu figurile unor potentati locali, numiti Sechelariu, Mischie sau Martin, atat de puternici ca abia mai pot fi tinuti sub control. Ei fac legea in judet ca pe mosie si au ajuns atat de bogati incat, daca inca nu au facut-o, il pot oricand cumpara. Sunt feudalii democratiei, cel mai nenorocit produs al trecerii romanesti de la comunism la capitalism. Nici PSD, in ansamblu, nu este strain de acest model de comportament. Partidul se confunda cu statul prin repartizarea oamenilor sai in toate structurile administrative, proces inceput de la primul mandat si consacrat de sintagma partid-stat, des folosita cu referire la PSD. Intre partid si guvern nu exista deosebiri de discurs, sedintele li se amesteca, nu stii cand vorbeste presedintele PSD si cand prim-ministrul, iar guvernul lucreaza adesea in beneficiul partidului. Manualul de campanie pesedist este strecurat in programul social al executivului, acesta din urma devenind cel mai important instrument electoral. Partidul-stat le da nevoiasilor o suta de mii la alocatie, o suta la pensie si un milion ca sa treaca iarna. Totul pentru a-l sarbatori in ziua alegerilor. Prin ce se deosebeste de Sechelariu? Doar prin feuda mai mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu